Axa creier–intestin, cunoscută și ca "brain–gut axis", este o linie de comunicare bidirecțională. Creierul poate influența digestia, iar intestinul, la rândul său, trimite semnale către creier prin nervi, hormoni, sistemul imunitar și substanțe produse de microbi – de aceea, astăzi vorbim mai degrabă despre axa microbiotă–intestin–creier decât doar despre „gut–brain“.
Când această axă este în echilibru, susține „liniștea interioară” a corpului (digestie, stres, somn, poftă de mâncare și dispoziție); când este dereglată, pot apărea probleme nu doar la nivel abdominal (de exemplu, tulburări funcționale/IBS), ci și la nivel psihic, al somnului sau al reglării greutății.
Poate ai experimentat și tu asta. Sub stres, digestia ți se dereglează, înainte de un eveniment important simți „fluturi în stomac” și uneori ai impresia că atunci când „stomacul e dat peste cap”, și mintea e la fel. Nu este doar o metaforă. În corp există cu adevărat o conexiune bidirecțională între creier și intestin, în care intervin semnificativ și microorganismele intestinale – microbiomul intestinal. Această rețea se numește axa creier–intestin–microbiom (microbiota–gut–brain axis).
Ce este brain–gut axis și de ce vorbim și despre microbiom?
Brain–gut axis poate fi imaginată ca o linie de comunicare.
Creierul poate influența intestinul (de exemplu, prin reacția la stres, modificări ale sistemului nervos autonom, modificări ale motilității intestinale).
Intestinul poate influența creierul (prin semnale nervoase, hormoni, mediatori imunologici și substanțe produse de microbi).
La aceasta se adaugă microbiomul, deoarece bacteriile din intestin produc substanțe și semnale care pot influența mediul intestinal, imunitatea și „mesajele” către nervi și hormoni. De aceea, astăzi se vorbește adesea despre „axa microbiotă–intestin–creier”, nu doar despre „gut‑brain axis”.
Cum „comunică” intestinul și creierul
Corpul are mai multe căi de transmitere a informațiilor:
Calea nervoasă – cea mai cunoscută este nervul vag (vagus). Este ca un „cablu” care colectează informații din intestin și le trimite la creier și invers.
Calea hormonală și de stres – când ești stresat, se activează sistemul de stres (axa HPA) și se modifică digestia, sensibilitatea intestinală și percepția disconfortului.
Calea imunologică – intestinul este o „intersecție” imunitară uriașă. Când este în echilibru, semnalele imunitare sunt calme. Când este perturbat (de exemplu, prin dietă inadecvată sau inflamație prelungită), semnalele pot duce la iritație și activitate inflamatorie.
Metaboliți din microbiom – bacteriile produc substanțe precum SCFA (acizi grași cu lanț scurt), care pot acționa asupra peretelui intestinal, nervilor și hormonilor.
De ce este uneori intestinul numit „al doilea creier”?
În peretele tubului digestiv există o rețea densă de nervi numită sistem nervos enteric (ENS). Este atât de extinsă și „autonomă” încât poate controla local multe procese (de exemplu, mișcările intestinului), dar este totodată conectată la creier. Literatura de specialitate descrie sistemul nervos enteric ca un „nod” important care colectează semnale din intestin și comunică cu creierul, inclusiv prin nervul vag (vagus) și alte căi nervoase.
Motivul pentru care ENS este comparat cu creierul ține și de structura și „chimia” comunicării – se folosesc neurotransmițători similari.
Unul dintre cele mai cunoscute exemple este serotonina. Serotonina acționează atât în creier, cât și în intestin și poate influența mai multe tipuri de procese (nu doar „dispoziția” în sensul obișnuit).
Serotonina din intestin nu ajunge însă în creier
Poate ai auzit că cea mai mare parte a serotoninei (hormonul fericirii) se produce în intestin. Este adevărat – corpul produce multă serotonină acolo.
Totuși, serotonina produsă în intestin nu este aceeași cu serotonina din creier. Serotonina din intestin acționează în principal local (de exemplu, asupra digestiei) și nu poate ajunge liber în creier, deoarece este blocată de bariera hematoencefalică.
Totuși, asta nu înseamnă că intestinul nu are legătură cu psihicul. Funcționează indirect: intestinul și microbiomul pot influența semnalele către creier (prin nervi, hormoni și imunitate) și, de asemenea, cantitatea de „material de construcție” (triptofan) pe care creierul o are la dispoziție pentru a produce propria serotonină.
Ce poate influența axa creier–intestin
Axa creier–intestin (și microbiomul) este în principal un sistem de coordonare care ajută corpul să mențină „echilibrul interior”. Când funcționează bine, digestia decurge lin, imunitatea reacționează adecvat, iar creierul primește semnale de încredere despre ce se întâmplă în interior. Când comunicarea se dereglează, manifestările nu apar doar la nivel abdominal, ci și la nivelul dispoziției, stresului, somnului sau poftei de mâncare. Recenziile descriu că interacțiunile bidirecționale dintre creier și intestin reglează funcții cheie precum aportul alimentar, reglarea imunității și somnul.
1) Digestie și „confort” abdominal
Probabil cea mai evidentă parte. Creierul și sistemul nervos pot ajusta, în funcție de situație:
viteza de tranzit a alimentelor prin intestin (unii, sub stres, merg des la toaletă, alții, dimpotrivă, au constipație),
sensibilitatea intestinului (crampe, tensiune, „balonare”),
secreția (cât de activ „lucrează” intestinul).
Când axa este dereglată pe termen lung, apare de obicei o combinație de probleme: scaun neregulat, sensibilitate la anumite alimente, senzație de disconfort fără o „intoxicație” clară. În tulburări de tip IBS (sindromul colonului iritabil) se descrie că dereglarea acestor interacțiuni este legată de modificări ale motilității, sensibilității, imunității și dispoziției.
2) Reacția la stres
În stres, corpul trece în „modul de alertă”. Acest lucru se întâmplă automat prin sistemul nervos autonom (simpatic/parasimpatic) și căile hormonale de stres. Aceste sisteme pot modifica activitatea intestinului (mișcări, vascularizație, sensibilitate) – iar intestinul, la rândul său, trimite semnale înapoi.
Foarte important în acest sens este nervul vag (vagus), care colectează informații din organe și le trimite către centrele cerebrale. Vagusul este în mare parte o „linie de intrare” (aproximativ 80% din fibre transmit informații către creier), astfel încât creierul primește multe mesaje despre starea mediului intern.
3) Dispoziție, ton emoțional și „stări interioare”
Creierul nu procesează doar ceea ce vezi și auzi. Procesează constant și semnale din interiorul corpului (tensiune în intestine, senzație de foame, greață, tensiune). Acest lucru se numește interocepție – percepția internă a stării corpului – iar intestinul este una dintre principalele surse ale acestor semnale. Aceste bucle reflexe au scopul de a menține echilibrul în corp chiar și în condiții schimbătoare.
Aceasta poate avea un impact destul de direct asupra psihicului. Când te simți „bine” în corp, este mai ușor să fii calm. Când corpul trimite repetat semnale de disconfort, creierul poate deveni mai iritabil, mai obosit, mai sensibil la stres. În dereglarea axei, pe lângă modificările intestinale, apar și schimbări de dispoziție.
Problemele digestive sunt adesea asociate cu anxietatea sau depresia
În studii populaționale transversale și prospective, studiilearată în mod repetat că persoanele cu tulburări funcționale intestinale (tipic IBS) raportează mai frecvent simptome de anxietate și depresie decât cei fără aceste probleme — și cu cât simptomele intestinale sunt mai pronunțate, cu atât povara psihică este mai mare. Unele studii longitudinale sugerează chiar bidirecționalitate. Stresul și anxietatea pe termen lung cresc riscul de apariție sau agravare a problemelor intestinale, iar disconfortul intestinal persistent crește probabilitatea agravării dispoziției.
4) Somn și ritm circadian
Somnul nu este doar „oprirea creierului”. Este o stare în care corpul se regenerează, se repară, reglează imunitatea și hormonii. De aceea, are sens că axa creier–intestin este legată de somn.
În practică, adesea se observă că atunci când digestia este dereglată (balonare, durere, reflux), somnul este mai slab. Iar când somnul este deficitar, toleranța la stres, poftele și „rezistența” la disconfortul abdominal scad. Se creează un cerc vicios.
Somnul scurt afectează negativ microbiomul intestinal
Studiile arată că dacă dormi puțin câteva nopți la rând, compoziția bacteriilor intestinale se poate modifica, iar corpul poate „funcționa” mai greu și în afara intestinului. După două nopți de somn scurt cercetătorii au observat modificări în compoziția bacteriilor intestinale și scăderea sensibilității la insulină.
Într‑un alt studiu au fost suficiente trei nopți cu somn extrem de scurt (aprox. 2 ore/noapte) pentru ca la oameni să scadă diversitatea microbiomului cu aproximativ o cincime. Acest lucru este important, deoarece diversitatea este considerată adesea un semn al unui ecosistem intestinal „mai rezistent”.
5) Pofta de mâncare, sațietatea și reglarea greutății
Intestinul trimite creierului semnale care influențează:
cât de repede apare sațietatea,
cât de puternică este foamea,
cum reacționează corpul la anumite tipuri de alimente (dulci, grase).
Microbiomul intervine influențând unele substanțe semnale produse în intestin. De exemplu, unele substanțe apar doar datorită bacteriilor (cum ar fi acizii biliari secundari), care pot declanșa în intestin eliberarea hormonului GLP‑1 și astfel contribuie la reglarea aportului alimentar și a „echilibrului metabolic”.
Studiile umane mai vechi au arătat că microbiomul persoanelor cu obezitate diferă în medie de cel al persoanelor slabe – de exemplu, studiul lui Ley și colab. a descris la obezi o proporție relativ mai mică de Bacteroidetes față de cei slabi și o schimbare spre un profil „mai slab” la slăbire.
6) Imunitatea și starea inflamatorie a corpului
O mare parte din imunitate se află în intestin și comunică cu sistemul nervos. Dacă reacția imună din intestin este activată, apar semnale inflamatorii (citokine) care pot influența creierul pe două căi: fie ajung în circulație și acționează în creier, fie activează terminațiile nervoase (de exemplu, vagus) și astfel modifică semnalizarea gut–brain.
Perturbarea axei intestin–creier (sau chiar „intestin–creier–microbiom”) este cel mai frecvent asociată cu boli în care se întâlnesc digestia, percepția durerii, stresul și dispoziția. Dovezile nu sunt la fel de puternice pentru toate diagnosticele – pentru unele conexiunea este foarte bine descrisă, pentru altele abia se cercetează.
Perturbarea axei creier‑intestin – ce poate cauza?
1) Sindromul colonului iritabil (IBS) și alte tulburări digestive „funcționale”
Tulburările digestive funcționale sunt probleme de lungă durată precum durere abdominală, balonare, diaree sau constipație, pentru care investigațiile nu găsesc o cauză „organică” clară (de exemplu, inflamație, tumoră).
IBS este menționat în recenzii ca cea mai frecventă tulburare a interacțiunilor creier–intestin. Pe scurt, este vorba despre o dereglare a comunicării dintre intestin, nervi, imunitate și creier, care se poate manifesta prin modificări ale motilității, sensibilității (durerii) și dispoziției.
La IBS este tipică comorbiditatea ridicată cu anxietatea și depresia – până la ~50% dintre cei care îndeplinesc criteriile pentru tulburare de anxietate au și IBS, iar persoanele cu IBS au un risc de peste trei ori mai mare de a îndeplini criteriile pentru tulburare de anxietate.
Studiile prospective sugerează bidirecționalitate, adică anxietatea/depresia crescută crește riscul de apariție a IBS și invers, IBS crește riscul de anxietate/depresie ulterioară.
În aceeași „categorie” intră și dispepsia funcțională (disconfort de lungă durată de tip plenitudine, presiune, greață fără o cauză organică clară) și alte dureri abdominale funcționale.
2) Tulburări de dispoziție – în special depresia
În tulburarea depresivă majoră (MDD) se descriu repetat diferențe în compoziția microbiomului față de controalele sănătoase (deși studiile diferă în detalii).
O recenzie menționează chiar date preclinice în care transferul microbiomului de la o persoană depresivă la un model animal poate induce comportament depresiv – ceea ce susține ipoteza că microbiomul poate fi unul dintre factorii din „lanțul” mecanismelor.
3) Tulburări de anxietate (adesea împreună cu IBS)
În anxietate, scenariul „intestin ↔ anxietate” este frecvent, mai ales la IBS, unde aceste probleme se potențează reciproc (vezi mai sus).
Există și date clinice care arată că intervențiile asupra microbiomului (probiotice/prebiotice/sinbiotice) pot reduce la unele persoane simptomele de anxietate și depresie – deși rezultatele sunt variabile.
Legături care se cercetează
Descoperirile preclinice și clinice leagă sistemul intestin–creier–microbiom de posibile mecanisme și în unele diagnostice neurologice și neurodezvoltare, de exemplu:
tulburare de spectru autist (ASD),
ADHD,
boala Parkinson,
boala Alzheimer,
scleroză multiplă,
epilepsie.
În aceste boli, de obicei, există semnale și ipoteze, nu soluții simple de tratament pe această cale.
Ce ajută de obicei axa microbiom–creier–intestin
Microbiomul este un „ecosistem” extrem de bogat. Scopul este crearea unui mediu în care să prospere pe termen lung o compoziție mai diversă și mai stabilă. Vestea bună este că lucrurile care îi fac bine, de obicei, sunt aceleași care fac bine și întregului organism.
1) Dietă bogată în prebiotice și polifenoli
Prebioticele și polifenolii pot fi imaginați ca și „combustibil” pentru microbiomul intestinal. Sunt substanțe care nu sunt complet digerate în intestinul subțire și ajung mai departe – în colon, unde sunt folosite de bacteriile benefice. De aceea, sunt considerate una dintre cele mai simple modalități de a susține microbiomul prin alimentație. Cele mai multe se găsesc în alimentele vegetale, mai ales când dieta este variată.
De exemplu, într‑un studiu la voluntari sănătoși, administrarea timp de 3 săptămâni a prebioticelor B‑GOS (Bimuno galactooligozaharide) a dus la o reacție a cortizolului de dimineață mai scăzută după trezire (marker al axei de stres) și la o schimbare în procesarea emoțională – după B‑GOS, oamenii acordau mai puțină atenție stimulilor negativi și relativ mai multă celor pozitivi
Surse bogate de prebiotice și polifenoli
Leguminoase: linte, năut, fasole, mazăre (inclusiv hummus, supe și pateuri)
Cereale integrale: fulgi de ovăz, secară, orz, produse integrale și pâine de secară integrală
Legume rădăcinoase și legume din familia cepei, cum ar fi: ceapă, usturoi, praz, ceapă verde
Nuci și semințe: semințe de in, chia, semințe de dovleac
Fructe de pădure: afine, zmeură, căpșuni, mure, coacăze
Cacao și ciocolată neagră (cu conținut ridicat de cacao)
Cafea și ceai (verde și negru)
Ulei de măsline (extra virgin) și măsline
Image by freepik.com
2) Stilul mediteranean de alimentație
Microbiomului îi face bine de obicei diversitatea alimentelor vegetale, grăsimile de calitate și mai puține alimente ultra‑procesate. Acest lucru se regăsește perfect în stilul mediteranean de alimentație (legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, nuci, pește, ulei de măsline).
În studiul SMILES, grupul cu suport dietetic (dietă mediteraneană) a avut o îmbunătățire semnificativ mai mare a simptomelor depresive decât grupul de control și a atins mai des remisia (aprox. 32% vs. 8%). Autorii menționează că diferențele nu au fost explicate de schimbarea BMI sau a activității fizice, deci nu a fost vorba doar de slăbire.
Într‑un alt studiu PREDIDEP (dietă mediteraneană + ulei de măsline extra virgin) obiectivul principal (prevenirea recăderii) nu a diferit, dar ca rezultat secundar s‑a observat îmbunătățirea simptomelor depresive la 4 și 8 luni (și o diferență la 20 de luni).
3) Alimente fermentate
Alimentele fermentate (iaurt, chefir, varză murată…) pot fi un adaos bun în dietă.
Un studiu axat pe o dietă bogată în alimente fermentate a arătat că acest stil alimentar poate crește diversitatea microbiomului și reduce unele proteine inflamatorii din sânge.
Într‑un alt studiu la femei sănătoase, consumul timp de 4 săptămâni a unui produs lactat fermentat cu probiotice a dus la modificări ale activității unor zone cerebrale legate de procesarea emoțiilor și senzațiilor corporale și a schimbat și unele indicii de conectivitate cerebrală în repaus.
4) Somn și managementul stresului
Microbiomul nu este influențat doar de ceea ce mănânci. În intestin se reflectă și stresul și somnul. Literatura de specialitate menționează direct că microbiomul reglează axa de stres (HPA), dar este valabil și invers: când axa de stres se modifică, se modifică și microbiomul. De exemplu, la șoarecii „germ‑free” (fără microbiom), răspunsul la stres al axei HPA este exagerat și se poate normaliza după colonizarea cu microbiotă – mai ales dacă aceasta are loc la scurt timp după naștere.
La oameni, s‑a observat că stresul psihic prelungit este asociat cu modificări ale microbiomului în timp. La cadrele medicale expuse unui stres intens în timpul COVID‑19 s‑a descris disbioză și modificări ale microbiomului care au persistat cel puțin jumătate de an și au fost corelate cu gradul simptomelor post‑traumatice/de stres.
Pot ajuta și acizii grași omega 3
Acizii grași omega 3 pot influența ușor axa intestin–creier – prin microbiom, bariera intestinală și semnalele care pleacă din intestin (hormoni, metaboliți, imunitate). În date observaționale se observă că persoanele cu un status mai ridicat de omega‑3 (în special DHA în sânge) au în medie o diversitate mai mare a microbiomului și o compoziție diferită a unor grupuri bacteriene.
Studiile intervenționale la oameni arată modificări minore ale microbiomului. După suplimentarea cu omega‑3 s‑a descris repetat creșterea unor grupuri asociate cu producția de SCFA (de exemplu, Bifidobacterium, Roseburia), sau scăderea unor genuri mai frecvente în contexte pro‑inflamatorii/metabolic nefavorabile.
Ce efect pot avea probioticele?
Probioticele sunt microorganisme vii care, administrate în cantități adecvate, contribuie la sănătatea gazdei
O meta‑analiză a 72 de studii a constatat că probioticele (și intervențiile similare) au dus în medie la simptome depresive mai reduse, mai puțină anxietate și, în cazul probioticelor, la un somn ușor mai bun comparativ cu grupul de control.
Totuși, rezultatele diferă mult între studii (alte tulpini, doze, persoane), deci nu funcționează la fel pentru toți, iar calitatea studiilor nu este mereu ideală (doar o mică parte au avut risc scăzut de erori).
De reținut?
Axa creier–intestin–microbiom este o conexiune reală. Stresul poate deregla digestia, iar starea intestinului se poate reflecta în dispoziție, somn și pofta de mâncare. De obicei, cea mai mare diferență nu o face un singur supliment, ci fundamentul pe termen lung – o dietă vegetală variată (fibre, prebiotice, polifenoli), somn suficient și gestionarea stresului. Dacă vrei „ceva în plus”, poți încerca alimente fermentate sau probiotice, dar consideră-le un bonus cu efect individual, nu soluția principală.
