Probioticele nu sunt universale: efectul depinde de tulpină și de indicație. Cele mai multe date există pentru AAD (diaree asociată antibioticelor) și pentru URTI (prevenirea/scurtarea răcelii), iar în cazul IBS efectul este variabil.
Prebioticele sunt „hrană” pentru microbiom: adesea fac parte din fibre, dar nu orice fibră este prebiotic. Pe lângă prebioticele clasice, și alte substanțe pot avea „efect prebiotic”, de exemplu polifenolii.
Ce sunt probioticele
Probioticele sunt microorganisme vii, care – atunci când sunt consumate în cantitate suficientă – au efect benefic asupra sănătății gazdei. Ele ajută la menținerea echilibrului florei intestinale, luptă împotriva bacteriilor dăunătoare și susțin digestia.
În practică, le întâlniți sub formă de suplimente (capsule, pulberi) sau ca parte a unor alimente fermentate și băuturi.
De obicei, este vorba despre diverse bacterii (de exemplu genurile Lactobacillus/Lacticaseibacillus, Bifidobacterium) sau drojdii (de exemplu Saccharomyces).
La ce se folosesc tradițional probioticele
Tradițional (și adesea și în marketing), probioticele sunt asociate în principal cu „susținerea digestiei” și „echilibrul microbiomului intestinal”, diaree (infecțioasă, „după antibiotice”), sindromul colonului iritabil (IBS), susținerea imunității și mai nou cu teme precum stresul, starea de spirit și somnul (așa‑numita axa intestin–creier).
Faptul că ceva „se folosește tradițional” nu înseamnă însă că are același efect la fiecare persoană și în orice situație. În cazul probioticelor contează extrem de mult ce tulpină anume folosiți și pentru ce problemă.
De ce contează tulpina la probiotice (specificitatea tulpinii)
Imaginați‑vă că cineva ar spune: „Vitaminele ajută la imunitate.”Este atât de general încât nu înseamnă aproape nimic, pentru că:
vitamina C ≠ vitamina D ≠ vitamina B12,
efectele, dozele și cine beneficiază de ele diferă.
La probiotice este la fel:
„probiotic” este ca și cum ai spune „vitamină” (prea larg),
„Lactobacillus” sau „Bifidobacterium” este ca și cum ai spune „vitamine din grupul B”,
iar o tulpină concretă (de exemplu Bifidobacterium longum35624) este ca și cum ai spune „vitamina D3”.
Prin urmare, nu se poate spune „probioticele funcționează” sau „probioticele nu funcționează” în general. Trebuie să întrebați: Care tulpină? În ce doză? Cât timp? Pentru ce problemă?
Dacă doar cumpărați la întâmplare probiotice din farmacie fără să verificați ce specii și tulpini conțin, probabil că aruncați banii pe fereastră.
Când pot avea sens probioticele
Mai jos prezentăm domeniile unde există cele mai multe date solide pentru unele probiotice – dar totodată rezultatele nu pot fi automat transferate la toate probioticele.
1) Diaree asociată antibioticelor (antibiotic‑associated diarrhoea, AAD)
O meta‑analiză a studiilor arată că probioticele pot reduce riscul de diaree la administrarea antibioticelor. Efectul a fost mai pronunțat la doze mai mari.
Autorii menționează și valoarea NNT ≈ 20. Ce înseamnă asta în practică? Imaginați‑vă că 20 de persoane iau probiotice împreună cu antibiotice — la una dintre ele se reușește probabil prevenirea diareei, în timp ce la celelalte 19 diareea fie nu ar apărea oricum fără probiotice, fie apare în ciuda lor. Cu alte cuvinte - la unii ajută, dar nu este o garanție pentru toată lumea.
Totodată, beneficiul apare mai ales atunci când riscul de bază pentru AAD este mediu sau mare – la risc scăzut efectul poate să nu fie semnificativ.
Dintre probioticele cu cele mai bune (cel mai des confirmate) efecte asupra diareei asociate antibioticelor (AAD) se numără în special Saccharomyces boulardii, Lactobacillus acidophilus (inclusiv combinații), Lactobacillus casei (inclusiv combinații), în special combinația des menționată Lactobacillus acidophilus CL1285 + Lactobacillus casei LBC80R.
2) Infecții acute ale căilor respiratorii superioare (URTI)
O analiză Cochrane arată că probioticele pot reduce proporția persoanelor care fac cel puțin un episod de URTI, pot reduce numărul de episoade, pot scurta durata bolii (cu cca 1,2 zile) și pot reduce ușor necesitatea utilizării antibioticelor.
Efectele adverse au fost în ansamblu similare cu placebo (cel mai frecvent tulburări digestive).
Cele mai bine documentate (cel mai des studiate) tulpini asociate cu prevenția URTI în analiza Cochrane sunt Lacticaseibacillus rhamnosus GG (LGG), Lacticaseibacillus casei DN‑114001\xa0(CNCM I‑1518) (de exemplu în „Actimel”), Bifidobacterium longum BB536.
3) Sindromul colonului iritabil (IBS)
În cazul IBS, probioticele pot la o parte dintre persoane reduce unele simptome, cel mai frecvent durerea abdominală și uneori și „greutatea” generală a IBS. Totodată, rezultatele sunt foarte variabile – depinde de ce tulpină anume a fost folosită, în ce doză, cât timp și la ce tip de IBS.
De aceea AGA (Asociația Americană de Gastroenterologie) nu oferă recomandare generală pentru utilizarea de rutină a probioticelor în IBS. Există multe studii, dar sunt foarte eterogene (tulpini diferite, doze, design, obiective) și certitudinea globală a dovezilor este scăzută.
În general, pentru simptomele IBS sunt recomandate în special aceste tulpini: Bifidobacterium longum 35624, Lactobacillus/Lacticaseibacillus rhamnosus GG, Lactobacillus/Lactiplantibacillus plantarum 299v, Saccharomyces cerevisiae CNCM I‑3856 și Bacillus coagulans Unique IS2.
4) Depresie și anxietate: promițător, dar cu prudență
O analiză sistematică și meta‑analiză la pacienți diagnosticați clinic arată că probioticele au prezentat efecte antidepresive și că efectul asupra depresiei/anxietății a fost mai mare la cei diagnosticați clinic decât în studiile bazate doar pe auto‑raportare.
Autorii discută însă că mărimea efectului poate fi influențată de metodologie (de exemplu diferențe între evaluarea clinică vs chestionare, risc de supraestimare).
Cel mai des studiate (și folosite repetat în brațele de intervenție) sunt în special combinații de Lactobacillus helveticus + Bifidobacterium longum, apoi Bifidobacterium longum (singur), Lactobacillus plantarum, Bifidobacterium breve (singur sau în amestecuri)
Și probioticele au riscurile lor
La majoritatea persoanelor sănătoase, probioticele sunt bine tolerate și efectele adverse sunt în principal tulburări digestive ușoare (balonare, flatulență, modificări ale scaunului).
Rareori pot apărea și complicații mai grave, mai ales la persoane cu risc:
Infecții invazive (de exemplu bacteriemie/sepsis), descrise la unele bacterii „probiotice” și de asemenea fungemie la Saccharomyces boulardii – tipic la persoane cu boli grave, după operații, la ATI sau cu cateter.
Acidoză D‑lactică la persoane predispuse (de exemplu în unele tulburări intestinale).
O posibilă problemă poate fi și transferul genelor de rezistență la antibiotice între bacteriile din intestin (de aceea se discută calitatea și siguranța tulpinilor concrete).
Dacă aveți imunosupresie, boală gravă, sunteți după o operație majoră sau aveți cateter venos, discutați probioticele cu medicul.
Alimente bogate în „probiotice naturale”
Nu toate alimentele „fermentate” conțin automat culturi vii (unele sunt pasteurizate după producție). În general, sursele tipice sunt:
iaurt / produse lactate fermentate (dacă conțin culturi vii),
varză murată,
kimchi.
Image by freepik.com
Ce sunt prebioticele?
Conform definiției des citate astăzi (ISAPP), prebioticele sunt „substraturi care sunt utilizate selectiv de microorganismele gazdei și aduc un beneficiu pentru sănătate”.
Totodată, există dezbatere dacă în definiție trebuie neapărat să fie cuvântul „selectiv”, deoarece în practică prebioticele influențează adesea o rețea mai largă de microbi, iar efectul depinde și de doză și de microbiomul fiecărei persoane.
În practică, prebioticul ajunge nedigerat în colon, acolo este fermentat de microbiom, se formează metaboliți, iar acești metaboliți au efecte benefice asupra sănătății.
Fibrele nu sunt același lucru cu prebioticele
Fibre = „categorie” largă
Fibrele sunt un termen general pentru componente nedigerabile (sau greu digerabile) ale alimentelor – de obicei de origine vegetală. Unele fibre sunt fermentabile (bacteriile le folosesc), altele aproape deloc.
Prebiotic = „selecție” mai restrânsă din fibre (și uneori și din afara lor)
Prebioticele și fibrele împart proprietăți precum rezistența la digestie și fermentabilitatea, dar nu orice fibră este prebiotic (și teoretic nici nu orice prebiotic trebuie să fie „fibră clasică”).
Diferența cheie este că nu orice fibră este fermentabilă și/sau nu orice duce clar la un beneficiu pentru sănătate prin microbiom, în timp ce prebioticul trebuie să îndeplinească aceste condiții.
Avem și efect prebiotic
Pentru că există confuzie în jurul definițiilor, a apărut și termenul efect prebiotic – adică situația în care beneficiul pentru sănătate apare prin modificarea compoziției/activității microbiotei ca rezultat direct sau indirect al utilizării unei anumite substanțe de către microorganisme.
Efect prebiotic pot avea și substanțe care nu sunt denumite direct prebiotice, dar care pot influența microbiomul.
Polifenolii și „acțiunea prebiotică”
Polifenolii sunt substanțe bioactive vegetale care nu sunt considerate tradițional prebiotice clasice, dar totuși la ele se descrie adesea efect prebiotic. Pot modula microbiomul intestinal – susțin creșterea unor bacterii „benefice” și inhibă altele.
Tocmai din cauza acestor substanțe se folosește termenul „acțiune prebiotică”, adică beneficiu pentru sănătate rezultat din modificarea compoziției/activității microbiomului ca urmare a faptului că microorganismele utilizează acea substanță (sau părți din ea).
Cum funcționează prebioticele?
Cel mai clasic mecanism este fermentarea. Bacteriile din prebiotice produc metaboliți, în special SCFA (acizi grași cu lanț scurt, de exemplu butirat).
Butiratul este deosebit de important deoarece servește ca energie pentru celulele colonului, SCFA de asemenea scad pH‑ul (ceea ce îngreunează viața unor patogeni) și pot avea efecte antiinflamatorii.
Important este că microbiomul funcționează ca o rețea. O specie descompune substratul, iar „produsele” sunt folosite apoi de altă specie (așa‑numitul cross‑feeding).
Efecte pozitive ale prebioticelor
Prebioticele sunt cel mai des asociate cu îmbunătățirea confortului intestinal și funcționarea mai bună a tranzitului. Cercetările actuale descriu și posibile efecte mai largi asupra altor domenii ale sănătății. Articolele de sinteză menționează că beneficiile potențiale pot viza și sănătatea cardiometabolică (de exemplu lipide și rezistență la insulină), sfera mentală, metabolismul osos și alte sisteme.
Totodată, se descrie și modularea imunității – adesea indirect, tocmai prin modificări ale microbiomului și metaboliților săi.
Axa intestin–creier
O analiză din 2025 descrie ipoteza că prebioticele pot, prin SCFA și „gut–brain axis”, să influențeze semnale neuroactive și inflamația, ceea ce s‑ar putea reflecta în psihic și cogniție – totodată subliniază că este nevoie de cercetări suplimentare.
Ce este axa intestin–creier și de ce contează? Citiți: Axa intestin–creier și microbiomul: cum influențează starea de spirit, stresul și pofta de mâncare
Surse de prebiotice (și surse de substanțe cu efect prebiotic)
Mai jos prezentăm o sinteză practică „unde le găsiți”
Inulină: cicoare (rădăcină de cicoare), usturoi, topinambur
FOS (fructooligozaharide): banane, ceapă, sparanghel
GOS (galactooligozaharide): lapte uman și de vacă
HMO (oligozaharide din laptele matern): lapte matern
Amidon rezistent: banane verzi, cartofi fierți și răciți, leguminoase
XOS (xilo‑oligozaharide): știuleți de porumb, lăstari de bambus
Polifenoli: ulei de măsline, afine, ceai verde, cafea
Ce să rețineți de aici?
Probioticele și prebioticele pot fi utile, dar doar dacă știți de ce le folosiți. La probiotice contează tulpina concretă – tulpini diferite au efecte diferite, așa că „probioticele la întâmplare” adesea nu au sens. Cele mai multe date există pentru prevenirea diareei la antibiotice (efectul este mai degrabă moderat – ajută cam 1 din 20 de persoane) și pentru prevenirea/scurtarea infecțiilor respiratorii obișnuite; în IBS unele tulpini pot ameliora în special durerea abdominală, dar rezultatele sunt variabile. Majoritatea persoanelor sănătoase le tolerează bine, dar la grupurile cu risc este nevoie de prudență.
Prebioticele sunt „hrană” pentru microbiom – adesea parte din fibre, dar nu orice fibră este prebiotic. Și unele substanțe (de exemplu polifenolii) nu sunt prebiotice clasice, dar pot avea efect prebiotic.
