- Ortorexia a fost definită pentru prima dată în 1997 și în traducere liberă, înseamnă o obsesie patologică de a mânca ceea ce individul consideră sănătos.
- Prevalența ortorexiei este dificil de determinat și există diferențe dramatice în funcție de populația selectată, studiile raportând rate de prevalență cuprinse între 0,1% și 90,6%.
- Dorința de a mânca perfect "curat" la pacienți duce, de obicei, la perturbarea vieții sociale și a sănătății fizice și mentale.
Ortorexia ca reprezentant deplin al grupului de tulburări alimentare
Ortorexia poate fi definită în diverse moduri, dar în esență este o obsesie pentru alimentația "sănătoasă", prin care un individ, pe baza anumitor modele, exclude din ce în ce mai multe tipuri de alimente din dieta sa, deoarece le consideră nepotrivite/periculoase. De multe ori, obiectivul persoanelor care suferă de ortorexie nu este pierderea în greutate (cum este cazul anorexiei nervoase sau al bulimiei), ci mai degrabă selectarea unor alimente 100% de calitate și "curate", respectarea unor obiceiuri alimentare stricte și un corp perfect sănătos.
Printre grupurile expuse riscului includ:
- persoanele care lucrează în domeniul nutriției sau al medicinei
- persoanele care urmează diete alternative alternative
- persoanele nemulțumite de propriul corp
- persoanele predispuse la dependențe (alcool, droguri, activitate fizică excesivă)
Cum este diagnosticată ortorexia și care sunt semnele tipice?
În prezent, nu există o procedură uniformă de diagnosticare a ortorexiei, astfel încât profesioniștii din domeniul sănătății pot lucra cu o varietate de instrumente, de la chestionare specifice (chestionarul Bratman, ORTO‑15, EHQ etc.) la măsurători ale compoziției corporale sau probe de sânge. Apoi, în 2014, Moroze și colegii au propus un total de 4 grupuri de criterii de identificare a ortorexiei, care acoperă următoarele domenii (textul integral aici):
A) obsesia pentru alimente "sănătoase", concentrându‑se în principal pe compoziția și calitatea alimentelor
B) proiecția negativă a acestei obsesii în domenii sociale, fizice sau psihologice
C) acest comportament nu poate fi explicat prin agravarea simptomelor altor boli preexistente
(D) comportamentul nu se datorează eliminării alimentelor din cauza unei alergii alimentare sau a altei boli care necesită o schimbare a obiceiurilor alimentare
În practică, manifestările de ortorexie pot include...
- Teama de alimentele "nesănătoase"
- Eliminarea strictă a alimentelor din cauza percepției lor de nepotrivire/pericol (de exemplu, reziduuri de pesticide, aditivi alimentari, dar și zahăr rafinat, făină de grâu etc.)
- Stres extrem la pierderea controlului asupra alimentelor și remușcări după "încălcarea" protocolului alimentar
- Monitorizarea obsesivă a ambalajului, compoziției și originii alimentelor
- Prioritizarea planificării și pregătirii meselor în funcție de reguli proprii și de obicei, foarte stricte
- Încercarea de a evita să mănânce în compania altor persoane
Care sunt consecințele ortorexiei?
1. Interferența cu sănătatea fizică
În cazul ortorexiei, ca urmare a gamei tot mai restrânse de alimente "permise", deficiențele de macro și micronutrienți specifici sunt foarte frecvente. De obicei, acestea includ proteine de bună calitate, acizi grași omega‑3, vitamina D, magneziu, fier, zinc, seleniu, fibre și multe altele. Prezența sa poate duce (sau nu) și la o disponibilitate energetică scăzută, malnutriție sau pierdere bruscă în greutate.
Aceste deficiențe se pot manifesta prin oboseală excesivă, crampe, susceptibilitate crescută la boli, calitate redusă a părului și a unghiilor sau anomalii ale analizelor de sânge, de exemplu.
2. Afectarea sănătății mintale
Deoarece aderarea obsesivă la alimente "curate" și la obiceiuri alimentare stricte este foarte dificil de combinat cu viața de zi cu zi, persoanele cu ortorexie se pot simți adesea anxioase, frustrate și vinovate. Dorința de a mânca alimente perfect sănătoase le copleșește și își petrec cea mai mare parte a timpului planificând și pregătind mese gătite acasă, deoarece alimentele din "alte părți" nu îndeplinesc criteriile lor. Acest lucru poate duce în continuare la o capacitate redusă de a gestiona activitățile zilnice normale, la o productivitate redusă sau la evitarea contactelor interpersonale.
3. Întreruperea vieții sociale
A lua masa împreună cu prietenii/colegii este literalmente un vis urât pentru o persoană cu ortorexie. A mânca "afară" ar însemna că își pierd controlul asupra mâncării, iar a face confidențe celorlalți cu privire la regulile lor fixe de luat masa iese, de asemenea, din discuție. Pe scurt, nevoia unui regim alimentar "curat" primează asupra relațiilor sociale, ceea ce duce adesea la izolarea frecventă a persoanelor cu ortorexie.
Diagnosticul precoce și îngrijirea profesională sunt esențiale în tratamentul ortorexiei
În primul rând, este important să ne amintim că ortorexia poate fi la fel de gravă ca orice altă tulburare de alimentație și dacă nu este tratată, poate provoca daune ireversibile sănătății celor care o au.
În special, detectarea precoce a problemei este un factor important - dar, în mod paradoxal, acesta este principalul obstacol. Acest lucru se datorează faptului că persoana bolnavă nu este adesea conștientă de consecințele negative ale comportamentului său, iar impulsul inițial că ceva nu este în regulă vine de la cei apropiați.
În procesul de tratament, se recomandă atunci colaborarea cu un medic, precum și cu un terapeut nutriționist și un psiholog. Elementul de bază al terapiei ortorexiei este așa‑numita terapie cognitiv‑comportamentală, în cadrul căreia pacientul trebuie mai întâi să devină cu adevărat conștient de problema în sine și apoi să învețe în mod activ cum să o abordeze.
De reținut?
Ortorexia exprimă o stare de aderență obsesivă la o dietă "sănătoasă", al cărei scop nu este, de obicei, reducerea greutății, ci o dietă perfect curată și echilibrată care să conducă la o sănătate perfectă. Împreună cu anorexia și bulimia, este una dintre așa‑numitele tulburări alimentare și dacă nu este tratată, poate afecta ireversibil sănătatea celui care o are.
Ortorexia afectează în mod negativ o persoană din punct de vedere fizic, mental și emoțional, iar persoana care suferă nu este, de obicei, conștientă de prezența și pericolul acesteia. Cu toate acestea, cei din jurul său pot observa schimbări precum eliminarea treptată a tot mai multor alimente din dietă, reticența de a consuma alte alimente decât cele preparate acasă, studierea excesivă a compoziției, originii sau valorii nutritive a alimentelor și, nu în ultimul rând, creșterea izolării sociale.
În tratamentul ortorexiei , este recomandabil să se abordeze boala în mod cuprinzător , colaborând cu medicul, terapeutul nutriționist și psihologul. În general, cu cât boala este depistată mai devreme, cu atât este mai mic riscul de afectare ireversibilă a sănătății pacientului în viitor.
