Zgomotul alb: ajutor pentru somn sau element deranjant?

• Zgomotul este definit ca un element sonor și apare în intervalul de frecvență 16 Hz - 20 kHz.
• Există un zgomot principal numit alb, care se împarte în alte tipuri.

Ce este zgomotul?

Când se vorbește despre zgomot, este vorba despre un element sonor. O gamă largă de sunete poate fi considerată zgomot, în special cele care nu sunt foarte pronunțate și la prima audiție pot fi chiar aproape imperceptibile. Printre aceste zgomote discrete se numără, de exemplu, sunetul emis de o bobină sau de o linie electrică. Un alt exemplu de zgomot ar putea fi scârțâitul unui CD, cauzat de impurități pe disc, cum ar fi praful sau denivelările.

Care sunt tipurile de zgomot?

Pe același principiu ca existența mai multor tipuri de lumină, unde o lumină este caldă și alta rece, și sunetul poate fi exprimat în diferite culori. Sunetele care sunt într‑un anumit fel colorate se află într‑un anumit interval de frecvență - fiecare sunet are propria frecvență. Auzul nostru poate percepe sunete care se află în intervalul de frecvență de la 16 Hz la 20 kHz.

Concret, zgomotul alb, despre care vom vorbi mai jos, atinge atât limita inferioară, cât și pe cea superioară a acestui interval de frecvențe menționat. Datorită acestei proprietăți unice, poate atenua sunetele ascuțite, iar creierul nu le mai acordă atât de multă atenție.

Zgomotul alb în detaliu

Cu mult timp în urmă, zgomotul alb era adesea considerat un factor perturbator. Descoperirile actuale arată însă că performanța cognitivă a unor persoane ar putea crește tocmai datorită zgomotului alb. Zgomotul alb este caracterizat prin faptul că, conține toate frecvențele din spectrul sunetului audibil, și asta în aceeași măsură. Tocmai pentru că zgomotul alb acoperă mai multe benzi de frecvență, este uneori numit zgomot cu bandă largă. De asemenea, poate fi imaginat practic ca o interferență statică, care provine de la un radio sau televizor neacordat (pentru unii această comparație poate fi deja destul de îndepărtată).

Variații ale zgomotului alb

În natură există și zgomot albastru și violet, maro, roz și gri. După cum sugerează și culorile, acestea sunt variații, adică tipuri, ale zgomotului alb, care, așa cum am menționat de mai multe ori, acoperă toate benzile de frecvență audibile de noi. Diferența dintre ele constă în faptul că fiecare are o proporție diferită în zonele spectrului de frecvență audibil.

În natură găsim sunete precum vuietul oceanului sau al vântului puternic. Aceste sunete aparțin spectrului maro al zgomotului, care se află la frecvențe joase, adică mai profunde. Pentru zgomotul maro este caracteristic și sunetul de bâzâit, fiind potrivit pentru meditație și concentrare.

Puțin peste intervalul de frecvență al zgomotului maro se află zgomotul roz, care încă face parte din variațiile inferioare ale zgomotului alb. Exemple pot fi apa curgătoare, ploaia puternică sau foșnetul frunzelor în vânt puternic. Acest sunet nu este atât de ascuțit și, prin urmare, poate fi plăcut la ascultare.

Zgomotele albastru și violet se regăsesc deja la frecvențe mai înalte și foarte înalte și sunt opusul zgomotului roz și maro. Zgomotul care are reprezentare în aceste variații colorate este mai pătrunzător și seamănă cu șuieratul sau cu sunetele puternice ale cicadelor.

Ultimul zgomot este zgomotul gri, care este destul de diferit de variațiile anterioare. Acesta conține sunete din ambele limite (inferioară și superioară) ale spectrului de frecvență audibil. Sunetul este echilibrat și, prin urmare, nu poate fi comparat cu niciun sunet concret.

Efectele benefice generale ale zgomotului alb

1. Mulți oameni de știință și‑au dedicat cercetările influenței zgomotului alb asupra omului de‑a lungul anilor. S‑au găsit numeroase dovezi care susțin posibila îmbunătățire a performanței la locul de muncă, a somnului (deși în acest caz s‑au observat și efecte negative sau nule), și posibilul ajutor în gestionarea simptomelor tulburării de atenție sau hiperactivității.
2. În alte studii realizate în special pe populația de copii, s‑a demonstrat că zgomotul alb îmbunătățește performanța cognitivă la copiii școlari cu dezvoltare tipică, evaluați de profesori ca fiind neatenți, și, dimpotrivă, că scade performanța la copiii evaluați ca fiind atenți sau foarte atenți.
3. Un studiu similar al autorului G. Söderlund a confirmat din nou că zgomotul alb îmbunătățește concentrarea la persoanele cu probleme de limbaj și la cele cu dificultăți de învățare. Totuși, la această cercetare trebuie menționat că zgomotul alb nu aduce beneficii în mod complex, adică tuturor aspectelor performanței cognitive. Pentru acest efect opus a fost realizat un studiu de către autorii Herweg și Bunzeck, care au constatat că zgomotul alb afectează selectiv memoria de lucru atunci când este prezentat în faza de menținere a sarcinii, comparativ cu performanța în liniște totală sau la ascultarea unui semnal sonor pur.
4. În schimb, la sarcinile axate pe memoria de lungă durată s‑a constatat că zgomotul alb a ușurat viteza judecăților perceptive în timpul codificării, dar nu a avut niciun impact asupra performanței ulterioare a memoriei de recunoaștere, adică asupra rezultatului final.

Cele mai noi descoperiri privind influența zgomotului alb

Până de curând, concluzia unanimă a studiilor era că, atunci când se ascultă zgomot alb în timpul desfășurării unor activități care necesită concentrare umană, zgomotul alb este benefic în special pentru persoanele cu diagnostic de ADHD sau tulburări de vorbire, în timp ce la persoanele sănătoase are mai degrabă un efect perturbator.

În anul 2022 a apărut însă un nou studiu revoluționar al autorilor Awad și colab., care a analizat influența a 2 condiții de zgomot alb. Nivelurile de zgomot alb de 45 dB și 65 dB asupra nivelului performanței cognitive, creativității și stresului la tineri adulți în spații private separate. Studiul a arătat că nivelul de zgomot alb de 45 dB a dus la o performanță cognitivă mai bună, în ceea ce privește atenția susținută, precizia și viteza performanței, precum și la creativitate crescută și niveluri mai scăzute de stres.

Pe de altă parte, zgomotul cu nivel de 65 dB a dus la îmbunătățirea memoriei de lucru, dar la niveluri mai ridicate de stres. Aceasta înseamnă că diferite sarcini pot necesita niveluri diferite de “zgomot” pentru o performanță optimă.

La ce se folosește cel mai mult zgomotul alb în practică?

Probabil cea mai potrivită utilizare a zgomotului alb pare a fi la adormire, însă preferințele depind de fiecare persoană. La adormire, unora le place liniștea totală, iar altora, dimpotrivă, dacă aud măcar un sunet, de exemplu televizorul. Totuși, aceste tehnologii nu sunt cea mai bună variantă, deoarece în timpul ascultării se schimbă volumul și tonurile. Zgomotul alb ar trebui, așadar, să asigure lipsa perturbării de către sunetele din exterior și astfel să faciliteze adormirea și menținerea somnului.

De reținut?

Când vorbim despre zgomot, vorbim despre un element sonor, care include o gamă largă de sunete. Este important de menționat că este vorba despre sunete care apar în intervalul de frecvență de la 16 Hz la 20 kHz.

Zgomotul principal și de bază este zgomotul alb, care se împarte apoi în zgomot albastru și violet, gri, roz și maro. Zgomotul are efecte benefice asupra organismului uman, printre care: adormire mai ușoară, îmbunătățirea performanței cognitive și reducerea stresului.