- Postbioticele nu sunt bacterii vii, ci „produsele” acestora
- Fiecare tip de postbiotic acționează diferit
- Cercetarea este încă la început, dar primele rezultate sunt promițătoare
De ce se vorbește despre postbiotice?
În ultimii ani se vorbește din ce în ce mai des despre sănătatea intestinelor, microbiom și impactul acestora asupra sănătății generale a omului. Nu este de mirare – în intestine se află trilioane de microorganisme care influențează imunitatea, digestia, starea de spirit și greutatea corporală. În acest context, crește interesul pentru așa‑numitele „biotice” – adică substanțe care susțin un mediu intestinal sănătos. În timp ce despre probiotice (bacterii vii) și prebiotice (hrana acestora) probabil ați auzit deja, în prim‑plan ajung acum și postbioticele – substanțe care, deși nu sunt „vii”, pot totuși avea efecte benefice asupra sănătății.
Importanța postbioticelor crește nu doar în lumea științifică, ci și în sfera consumatorilor obișnuiți. Ele oferă noi opțiuni pentru cei care nu pot sau nu doresc să consume bacterii vii (de exemplu, persoane cu imunitate slăbită), dar totuși vor să-și susțină sănătatea într‑un mod natural și sigur.
Ce sunt postbioticele?
Postbioticele reprezintă o nouă generație de substanțe asociate cu microbiomul intestinal. În timp ce probioticele sunt microorganisme vii, postbioticele sunt celule inactivate sau fragmente ale acestora, precum și substanțe produse de bacterii în timpul dezvoltării.
- Postbioticele nu sunt vii, ceea ce înseamnă că nu pot crește, nu se pot multiplica și nu pot cauza infecții.
- Trebuie să fie benefice pentru sănătate, pentru a fi considerate postbiotice; simpla prezență a bacteriilor moarte sau a părților acestora nu este suficientă.
Care este diferența dintre toate tipurile de biotice?
- Probioticele sunt microorganisme vii – de exemplu, bacterii lactice (Lactobacillus, Bifidobacterium). Dacă sunt administrate în cantitate suficientă (și este administrat tipul și tulpina corectă), pot aduce beneficii pentru sănătate, precum susținerea imunității, îmbunătățirea digestiei sau prevenirea diareei. Dezavantajul lor este stabilitatea mai scăzută – trebuie să supraviețuiască depozitării, trecerii prin tractul digestiv și nu sunt potrivite pentru anumite grupuri cu risc (de exemplu, persoane cu imunitate slăbită).
- Prebioticele nu sunt bacterii, ci fibre sau alte substanțe care servesc drept „hrană” pentru microorganismele benefice din corpul nostru. Ele susțin creșterea și activitatea bacteriilor „bune” din intestine.
- Sinbioticele sunt o combinație de probiotice și prebiotice. Scopul este de a combina avantajele ambelor – adică să furnizeze microorganisme benefice și, în același timp, să le asigure nutriția care să le susțină supraviețuirea și activitatea în organism.
- Postbioticele nu sunt vii – adică microorganisme inactivate sau părți ale acestora (de exemplu, pereți celulari, metaboliți), care totuși pot influența pozitiv sănătatea. Spre deosebire de probiotice, nu pot crește sau să se multiplice, dar pot totuși acționa asupra sistemului imunitar, mucoasei intestinale sau altor funcții din organism.
Care sunt avantajele postbioticelor comparativ cu probioticele?
- Stabilitate și logistică: Deoarece efectul nu depinde de viabilitatea celulelor, pot fi combinate cu antibiotice și rezistă mai bine la depozitare și transport (adesea este suficientă temperatura camerei), ceea ce prelungește termenul de valabilitate și facilitează standardizarea dozei.
- Siguranță pentru populațiile sensibile: Spre deosebire de culturile vii, nu există riscul de creștere și translocare prin bariera intestinală și nici transfer de gene de rezistență la antibiotice; acest aspect este relevant pentru persoanele imunocompromise, sugari sau pacienți spitalizați.
- Economia și industria: Metaboliții bioactivi (de exemplu, biosurfactanți, bacteriocine, exopolizaharide) pot fi produși controlat și eficient, ceea ce susține utilizarea lor în industria alimentară și farmaceutică.
Tipuri de postbiotice și cum apar acestea
Postbioticele formează un ansamblu larg de componente biologic active, care apar în timpul procesării sau degradării naturale a microorganismelor. Simplificat, este vorba despre ceea ce rămâne – și poate acționa pozitiv – chiar și după ce microorganismele nu mai sunt vii.
Cum apar postbioticele?
Postbioticele se obțin cel mai frecvent din bacterii sau drojdii care sunt inactivate prin diverse metode:
- termic (de exemplu, prin încălzire sau pasteurizare),
- chimic (de exemplu, cu ajutorul solvenților sau enzimelor),
- mecanic (de exemplu, cu ultrasunete sau presiune înaltă).
În timpul inactivării, celulele se descompun și își eliberează structurile – dar important este că amestecul rezultat conține substanțe care pot avea efect biologic pozitiv.
Ce poate fi considerat postbiotic?
Postbioticele pot include:
- microorganisme întregi inactivate: bacterii sau drojdii care nu mai sunt vii, dar a căror prezență poate influența răspunsul imun sau mediul intestinal.
- componente celulare: de exemplu, peptidoglican (din pereții celulari), acizi lipoteichoici, acizi teichoici sau fragmente de ADN.
- metaboliți: substanțe produse de microorganisme în timpul vieții, de exemplu:
- acizi grași cu lanț scurt (SCFA) precum acidul butiric,
- bacteriocine (substanțe antimicrobiene),
- exopolizaharide (care pot influența mucoasa intestinală și imunitatea),
- biosurfactanți, vitamine (de exemplu, complexul B, vitamina K) etc.
După ce criterii se diferențiază postbioticele?
Postbioticele pot fi clasificate după:
- originea microorganismelor: cel mai des este vorba despre bacterii lactice (Lactobacillus, Bifidobacterium), dar se folosesc și drojdii (de exemplu, Saccharomyces) sau alte tipuri,
- modul de inactivare: modul de procesare poate influența eficiența postbioticelor,
- aplicație: unele postbiotice se folosesc în suplimente alimentare, altele în cosmetică, farmacie sau industria alimentară.
Interesant este că componentele postbiotice se pot găsi în mod natural și în unele alimente fermentate – precum chefir, kimchi, miso sau varză murată – mai ales dacă au fost tratate termic sau depozitate pe termen lung.
Cum acționează postbioticele? Mecanisme potențiale de acțiune
Oamenii de știință încă încearcă să afle exact cum acționează postbioticele în corpul uman. Cercetarea în acest domeniu este relativ nouă și, deși avem deja primele rezultate promițătoare, nu toate mecanismele sunt confirmate și pe deplin înțelese.
Multe dintre cunoștințele actuale provin din studii de laborator sau pe animale și doar pentru unele tipuri de postbiotice avem date clinice de calitate. Asta înseamnă că următoarele efecte trebuie considerate potențiale – adică posibile, dar încă nu definitiv demonstrate pentru toate tipurile de postbiotice.
1. Susținerea sistemului imunitar
Postbioticele pot influența sistemul nostru imunitar – uneori îl stimulează, alteori îl calmează. Unele substanțe din postbiotice (de exemplu, fragmente din pereții celulari ai bacteriilor) pot:
- activa celulele de apărare ale organismului,
- susține producția de anticorpi la nivelul mucoaselor (de exemplu, în căile respiratorii sau intestine),
- influența echilibrul dintre substanțele proinflamatorii și antiinflamatorii din organism.
2. Protejarea barierei intestinale
Mucoasa intestinală funcționează ca o „poartă” care, în mod optim, permite doar substanțelor dorite să pătrundă în organism și blochează intrarea celor dăunătoare. Postbioticele pot:
- întări structura acestei mucoase,
- susține regenerarea și creșterea celulelor noi,
- reduce permeabilitatea excesivă a intestinului.
3. Efect antimicrobian natural
Unele substanțe din postbiotice au capacitatea de a limita creșterea bacteriilor dăunătoare. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, prin:
- scăderea pH‑ului în intestine (de exemplu, prin acid lactic),
- producerea de substanțe asemănătoare antibioticelor naturale (așa‑numitele bacteriocine),
- împiedicarea patogenilor să „adere” la mucoasă și să se multiplice.
4. Influențarea indirectă a microbiomului intestinal
Deși postbioticele nu conțin microorganisme vii, pot influența compoziția microbiotei intestinale. De exemplu:
- susțin creșterea speciilor benefice prin crearea unui mediu favorabil (de exemplu, prin scăderea pH‑ului),
- limitează creșterea bacteriilor patogene,
- furnizează substanțe care servesc drept hrană pentru microbii prietenoși.
5. Influențarea comunicării dintre intestin și organism
Anumite componente ale postbioticelor pot „comunica” cu celulele corpului nostru. Acționează asupra receptorilor din celulele mucoasei sau ale sistemului imunitar și pot influența:
- activitatea genelor,
- semnalele hormonale,
- chiar și conexiunea dintre intestin și creier (așa‑numita axă intestin–creier).
Beneficii clinice ale postbioticelor
După cum am menționat, postbioticele reprezintă un grup larg de substanțe diverse – pot diferi prin microorganismul din care provin, modul de procesare și ce componente specifice conțin. Tocmai aceste diferențe influențează esențial efectul lor.
Este important de reținut că nu orice postbiotic acționează la fel – și că efectul nu poate fi generalizat pentru toate produsele care poartă denumirea de „postbiotic”. Cu alte cuvinte: dacă postbioticul A a fost eficient împotriva diareei, nu înseamnă că postbioticul B va avea același efect.
Putem înțelege acest lucru prin exemplul vitaminelor: toată lumea știe că vitamina C are efecte diferite față de vitamina D. Nimeni nu ar spune „vitaminele susțin funcțiile imunitare” fără să precizeze ce vitamină are ce efect. La postbiotice ar trebui să gândim la fel – fiecare are proprietăți și acțiuni țintite diferite, de aceea trebuie să le căutăm pe acelea pentru care efectul a fost confirmat de studii concrete.
Sindromul colonului iritabil (IBS)
Bifidobacterium bifidum MIMBb75 inactivat termic:
- Într‑un studiu randomizat a redus simptomele asociate cu sindromul colonului iritabil (IBS), precum durerile abdominale și senzația de disconfort sau balonare.
Diaree la copii și adulți
Lactobacillus acidophilus LB inactivat termic:
- Poate reduce frecvența scaunelor și problemele generale mai mult decât tratamentul comparativ.
L. paracasei CBA L74 inactivat termic:
- Prevenție la copii în grădiniță/creșă: Laptele fermentat cu postbiotice a scăzut incidența unor infecții comune (gastroenterite, infecții respiratorii).
Susținerea tratamentului infecției cu Helicobacter pylori
- Adăugarea L. acidophilus LB inactivat la combinația standard de trei antibiotice a crescut rata de succes a tratamentului de la 72% la 87%
Infecții respiratorii și boli pulmonare
Lizate bacteriene (de exemplu, OM‑85, comercial ca Broncho‑Vaxom®):
- Au scăzut incidența și durata infecțiilor respiratorii la copii și adulți.
Stres, somn și sănătate psihică
Lactobacillus gasseri CP2305 inactivat termic:
- La studenții universitari a dus la scăderea cromograninei A (indicator al stresului organismului), reducerea anxietății și îmbunătățirea calității somnului.
De reținut?
Postbioticele reprezintă o posibilă unealtă de susținere a sănătății – de la imunitate și digestie până la starea psihică. Totuși, nu sunt un supliment universal miraculos. Efectul depinde în primul rând de tipul concret. Dacă decideți să folosiți postbiotice, căutați‑le pe cele cu compoziție clar definită și efect dovedit în studii clinice.
