Dioxid de sulf

E220, cunoscut și ca dioxid de sulf, este un compus chimic cu formula SO₂. Este un gaz incolor cu un miros înțepător, sufocant, cunoscut în mod obișnuit ca miros de sulf ars. Dioxidul de sulf este foarte solubil în apă, unde formează acid sulfuric, și prezintă proprietăți reducătoare puternice. Este utilizat pe scară largă ca conservant și antioxidant în industria alimentară și a băuturilor datorită capacității sale de a inhiba dezvoltarea microorganismelor și de a preveni deteriorarea oxidativă.

Origine

Dioxidul de sulf poate avea atât origini naturale, cât și artificiale. Acesta este eliberat în mod natural în atmosferă în timpul erupțiilor vulcanice și al arderii materiei organice. Din punct de vedere industrial, dioxidul de sulf este produs în principal prin arderea combustibililor fosili cu conținut de sulf sau prin prăjirea minereurilor sulfurate în mineritul metalelor.

Caracteristici și utilizări în industria alimentară

• Conservant: Inhibă dezvoltarea bacteriilor, mucegaiurilor și drojdiilor.
• Antioxidant: previne brunificarea enzimatică și neenzimatică a alimentelor.
• Stabilizator de culoare: Menține aspectul fructelor și legumelor uscate.
• Conservarea aromei: ajută la păstrarea gustului proaspăt al alimentelor.
• Dezinfecție: utilizat pentru igienizarea echipamentelor și a suprafețelor alimentare.

Utilizarea în alimentele ultraprocesate

Dioxidul de sulf este utilizat pe scară largă în alimentele ultraprocesate datorită proprietăților sale benefice. Iată cum și de ce este utilizat:

• Inhibarea microorganismelor: dioxidul de sulf împiedică dezvoltarea bacteriilor, mucegaiurilor și drojdiilor în alimentele ultraprocesate. Acest lucru asigură siguranța și prelungește durata de valabilitate a produselor precum fructele uscate, sosurile și condimentele.
• Prevenirea oxidării: acționează ca un antioxidant puternic care inhibă reacțiile de oxidare care cauzează deteriorarea. În băuturi precum vinul și berea, dioxidul de sulf ajută la păstrarea aromei și culorii prin prevenirea oxidării.
• Conservarea culorii: dioxidul de sulf ajută la păstrarea culorii naturale a fructelor și legumelor prelucrate. De exemplu, împiedică înnegrirea fructelor uscate precum caisele și stafidele, păstrându‑le astfel calitatea vizuală atrăgătoare.
• Conservarea gustului: prin prevenirea deteriorării oxidative, dioxidul de sulf contribuie la păstrarea gustului proaspăt al alimentelor ultraprocesate. Acest lucru este deosebit de important în produse precum sucurile și piureurile de fructe, unde integritatea aromei este esențială.
• Stabilizarea texturii: în produsele de panificație și în unele alimente procesate, dioxidul de sulf ajută la menținerea texturii prin prevenirea dezvoltării microbiene și a deteriorării, asigurând că produsele rămân proaspete și gustoase pentru mai mult timp.
• Igienizare: dioxidul de sulf este utilizat pentru igienizarea echipamentelor și suprafețelor din fabricile de prelucrare a alimentelor, reducând riscul de contaminare și asigurând siguranța și igiena generală a mediului de producție.
• Prelungirea duratei de valabilitate: proprietățile sale conservante sunt esențiale pentru prelungirea duratei de valabilitate a alimentelor ultraprocesate. Acest lucru este deosebit de benefic pentru produsele care sunt depozitate pentru perioade lungi de timp sau transportate pe distanțe mari, cum ar fi conservele și gustările ambalate.

Impactul asupra sănătății umane

Deși dioxidul de sulf este eficient în conservarea alimentelor, consumul său poate prezenta mai multe riscuri pentru sănătate, în special pentru persoanele sensibile:

• Probleme respiratorii: Expunerea la dioxid de sulf poate cauza probleme respiratorii, în special la persoanele cu astm sau alte afecțiuni respiratorii. Poate provoca bronhoconstricție și atacuri de astm.
• Reacții alergice: Unele persoane pot prezenta reacții alergice, inclusiv erupții cutanate, mâncărime și urticarie. Sensibilitatea la sulfiți este mai frecventă la persoanele cu astm.
• Probleme gastrointestinale: Ingestia de doze mari de dioxid de sulf poate provoca disconfort gastrointestinal, inclusiv greață, vărsături și diaree.

Din aceste motive, organismele de reglementare precum Food and Drug Administration (FDA) din SUA și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) au stabilit limite privind concentrația admisă de dioxid de sulf în alimente. De asemenea, este obligatorie etichetarea alimentelor care conțin dioxid de sulf pentru informarea consumatorilor.

Referințe

1. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA). (2016). Reevaluarea dioxidului de sulf (E 220) ca aditiv alimentar. Retrieved from EFSA Journal
2. Health Canada. (2021). sulphites in Food (Sulfiți în alimente). Extras de pe site‑ul Health Canada
3. Stevenson, D. D. și Simon, R. A. (1981). Sensibilitate la metabisulfitul ingerat la subiecții astmatici. Journal of Allergy and Clinical Immunology, 68(1), 26‑32. Retrieved from PubMed
4. Lester, M. R. (1995) Sensibilitatea la sulfit: semnificație în sănătatea umană. Journal of the American College of Nutrition, 14(3), 229‑232. https://doi.org/10,1080/07315724,1995.10718500
5. Vally, H., & Misso, N. L. (2012). Reacții adverse la aditivii sulfiți. Clinical and Experimental Allergy, 42(2), 164‑172. doi:10,1111/j.1365‑2222,2011.03943.x